Vi se întâmplă să aveți dureri de genunchi după ce alergați, schiați sau mergeți pe munte? Sau durerea apare brusc, fără un motiv aparent? Pot exista mai multe cauze (suprasolicitare, leziune, inflamație), dar orice tip de durere de genunchi poate face ca funcționarea zilnică să fie mult mai dificilă.
Durerea bruscă de genunchi fără rănire poate fi primul semn de osteoartrită. Boala provoacă pierderea cartilajului articular și formarea de excrescențe osoase – ceea ce duce la dureri insuportabile (deosebit de supărătoare noaptea). Simptomele trebuie consultate imediat.
Care este structura genunchiului?
Genunchiul este o articulație complexă, care este supusă zilnic unor solicitări mecanice considerabile. Articulația genunchiului conectează 3 oase:
- femur,
- tibia,
- rotulă.
La capetele oaselor se află cartilajele articulare care acționează ca niște mici perne – amortizează oasele și le protejează de frecare. Suportul suplimentar pentru articulația genunchiului este asigurat de menisc, care transmite sarcini și absoarbe șocurile.
Articulația genunchiului este întărită de:
- ligamente – care leagă oasele între ele și
- tendoane – care fac legătura între oase și mușchi.
- Suprafețele articulare sunt conectate de capsula articulară, care este umplută cu lichid sinovial.
Pentru ca genunchiul să se miște, sunt necesari mușchii (inclusiv mușchii cvadriceps ai coapsei, care îndreaptă picioarele, și mușchii ischiogambieri, care flexează piciorul la genunchi).
Oricare dintre componentele genunchiului se poate încorda sau deteriora. De asemenea, articulațiile genunchiului se inflamează și degenerează în timp – ceea ce poate provoca, de asemenea, dureri (la urcarea și coborârea scărilor, la ghemuit, la îngenunchere).
De asemenea, articulațiile au o capacitate mai mică de regenerare odată cu vârsta – ceea ce înseamnă că persoanele în vârstă pot avea nevoie de mai mult timp pentru a se recupera după o suprasarcină sau o leziune decât persoanele tinere. Acest lucru se datorează, printre altele, sintezei mai lente a colagenului – și, prin urmare, proceselor mai puțin dinamice de formare a cartilajului.
Dacă doriți să aflați ce accelerează procesul de degradare a colagenului, aruncați o privire pe articolul: Colagenul și vitamina C: aveți nevoie de amândouă! De ce.
Primele trei cauze ale durerii de genunchi
Durerea de genunchi poate apărea la persoane de toate vârstele – fie că sunt adolescenți sau vârstnici. Cauzele pot varia, dar cele mai frecvente 3 sunt: suprasolicitarea articulației genunchiului, rănirea sau inflamația.
Supraîncărcarea genunchiului
În fiecare zi, genunchii dumneavoastră sunt supuși unui stres considerabil. Ei poartă greutatea corpului dumneavoastră, permițându-vă să mergeți, să alergați, să vă cățărați, să vă ghemuiți. Zilnic, probabil că nu vă gândiți la asta – problema apare atunci când „ceva începe să pocnească în genunchi”.
Durerea de genunchi poate apărea după un antrenament intens – mai ales dacă nu faceți exerciții fizice în fiecare zi. În acest caz, ligamentele, mușchii, tendoanele și articulațiile dvs. nu sunt pregătite să facă față încărcăturii neașteptate – ceea ce poate duce la o mobilitate limitată a genunchiului, la o senzație de rigiditate și la durere după antrenament.
Sporturi care pun o presiune deosebită asupra genunchilor
- alergare
- alpinism
- călărie,
- fotbal,
- baschet
- volei,
- tenis.
Nu mă înțelegeți greșit – sportul înseamnă sănătate, iar activitatea fizică echilibrată este foarte importantă pentru genunchi. Cu toate acestea, înainte de a începe să alergi sau de a planifica o drumeție montană de o zi – pregătește-ți corpul pentru efort și asigură-te că faci exerciții de întindere.
De asemenea, puteți opta pentru sporturi care solicită puțin sau deloc genunchii. Printre acestea se numără:
- ciclismul (sau mersul pe bicicletă staționară),
- înotul (în special caiacul, care nu pune presiune asupra genunchilor),
- mersul nordic .
Întinderea mecanică a genunchiului – simptome
Suprasolicitarea mecanică a genunchiului are efecte diferite – în funcție de cât de puternice sunt articulațiile, tendoanele și ligamentele dumneavoastră. Este posibil să vă confruntați cu dureri patelofemurale (cunoscute sub numele de genunchiul alergătorului), pentru care este caracteristică durerea în partea din față a genunchiului (lângă rotulă) la îndoire. Durerea se poate înrăutăți în cazul șederii prelungite, al coborârii scărilor și al ghemuirii.
„Genunchiul de alergător” poate apărea după un efort prelungit și brusc (alergare, schi, antrenament de fotbal), dar și în cazul unei activități zilnice normale. De obicei, persoanele care prezintă simptome de „genunchi de alergător” sunt sfătuite să se odihnească și să se abțină de la exerciții fizice intense. În cazul în care durerea nu dispare în câteva zile, medicul poate recomanda o radiografie a genunchiului și, în funcție de rezultat, fizioterapie sau reabilitare.
În cazul în care durerea la genunchi persistă timp de câteva zile – medicul poate recomanda o radiografie.
Supraîncărcarea mecanică a genunchiului poate duce, de asemenea, la întinderi și rupturi de tendoane și ligamente. Una dintre cele mai frecvente afecțiuni de acest tip este așa-numitul genunchi de săritor – adică o smulgere/dezmembrare a ligamentului patelar.
Aceasta se manifestă ca o durere înjunghiată sub genunchi, de obicei după un antrenament intensiv (după cum sugerează și numele, este vorba în principal de sporturi care implică sărituri, cum ar fi voleiul, fotbalul și tenisul).
În cazul în care medicul dumneavoastră suspectează că aveți o ruptură de ligament, acesta poate solicita o examinare cu ultrasunete. Tratamentul include, de obicei, abținerea de la sport și cruțarea genunchiului. Purtarea unei genunchiere este, de asemenea, recomandată uneori. Odată ce durerea a dispărut, ar trebui să consultați un specialist care vă va recomanda exerciții adecvate care să nu forțeze genunchiul.
Dacă durerea de genunchi este foarte intensă și vă face dificilă sau imposibilă funcționarea zilnică – nu uitați să vă adresați medicului, deoarece este posibil să se fi produs o leziune.
Leziuni ale genunchiului
Dacă vă confruntați cu dureri intense la nivelul genunchiului, este posibil să fi suferit o leziune. Leziunile pot afecta diferite părți ale genunchiului – ligamente, tendoane, capsule articulare, oase, cartilaje și mușchi. Dacă credeți că leziunile la genunchi sunt apanajul exclusiv al sportivilor profesioniști – vă înșelați.
Leziunile la genunchi după efort fizic afectează adesea persoanele care practică sportul în mod recreativ. În cazul sportivilor profesioniști, intensitatea efortului este planificată de specialiști și o încălzire adecvată este obligatorie.
Persoanele care decid să iasă la jogging sau să joace tenis din când în când uită adesea să se încălzească și își stabilesc obiective prea ambițioase. Apoi, nepregătit pentru un efort atât de intens, organismul se poate accidenta.
Leziuni ale ligamentelor
Durerea ligamentară la genunchi poate indica o leziune: a ligamentului încrucișat anterior (LCA) sau a ligamentului colateral tibial (LCM). Leziunile apar adesea în timpul antrenamentelor (baschet, fotbal) sau al muncii fizice. Durerea la nivelul ligamentului poate fi rezultatul unei întinderi, al unei rupturi sau al unei rupturi.
Simptomele depind de gravitatea leziunii ligamentului. Adesea apare o durere înjunghiată, vânătăi și, dacă ligamentul este rupt, umflături și instabilitate a genunchiului. O ruptură de ligament este cel mai adesea însoțită de o pocnitură.
Dacă suspectați o leziune a ligamentelor, contactați medicul dumneavoastră, care poate solicita o ecografie pentru a determina amploarea leziunii. Pentru leziuni mai ușoare, se recomandă de obicei fizioterapie și reabilitare; pentru rupturi, poate fi necesară o intervenție chirurgicală.
Entorse și luxații ale genunchiului
O entorsă se referă la o leziune a țesuturilor moi (capsula articulară, ligamentele, cartilajul articular, atașamentele tendinoase). O luxație reprezintă o deplasare a oaselor una față de cealaltă (la genunchi, o luxație frecventă a rotulei).
Entorsele și luxațiile genunchiului apar adesea ca urmare a alergării pe teren accidentat sau cu încălțăminte necorespunzătoare. Dislocarea rotulei se poate întâmpla, de asemenea, atunci când vă loviți genunchiul de ceva dur.
Dislocările și entorsele genunchiului apar adesea atunci când alergați pe teren accidentat.
În funcție de gravitatea leziunii, este posibil să resimțiți dureri de intensitate variabilă: mai ales la îndoirea genunchiului, la îngenunchere, la coborârea scărilor și la efectuarea de ghemuiri. Dislocarea rotulei este adesea însoțită de o pocnitură și de o umflătură acută și deformare a genunchiului.
Dacă bănuiți că genunchiul dumneavoastră este luxat sau luxat, contactați medicul dumneavoastră, care poate solicita o radiografie a genunchiului, o tomografie computerizată sau un RMN, în funcție de amploarea problemei.
Entorsele și luxațiile genunchiului se tratează de obicei în mod conservator (pungi de gheață, analgezice, bandaj cu o bandă elastică, fizioterapie, restricționarea mișcărilor). Intervenția chirurgicală este ultima soluție, folosită în cazuri foarte acute.
Fracturi ale oaselor genunchiului
Articulațiile genunchiului sunt conectate de 3 oase: femurul, tibia și, situată în partea din față, rotula. Oricare dintre oase se poate fractura sau rupe. De obicei, o fractură apare ca urmare a unui traumatism direct – atunci când vă loviți puternic genunchiul de sol sau de un obiect dur (de exemplu, când schiați sau jucați fotbal). O fractură de rotulă poate apărea, de asemenea, ca urmare a unui stres mecanic sever.
De obicei, este dificil de confundat o fractură cu o altă leziune – în primul rând pentru că este asociată cu o durere intolerabilă. În plus, genunchiul se umflă, poate exista un hematom și o deformare. Dacă v-ați fracturat unul dintre oasele genunchiului, vizitați imediat cea mai apropiată unitate medicală. Medicul va stabili oasele și va comanda testele corespunzătoare (radiografie, ecografie, tomografie computerizată).
Tratamentul pentru o fractură a unui os al genunchiului include plasarea unui pansament de ghips cu genunchiul drept, iar în cazul fracturilor deplasate și al fracturilor multiple poate fi necesară o intervenție chirurgicală.
Leziuni ale meniscului
Meniscurile sunt structuri fibrocartilaginoase în formă de semilună care se află la baza tibiei. Ele au rolul de a amortiza și de a transfera sarcinile în interiorul genunchiului.
Deteriorarea meniscului poate apărea ca urmare a supraîncărcării genunchiului (din cauza îngenuncherelor, a suportării greutății, a ghemuirii), a sporturilor (tenis, fotbal, alergare) sau a unor traumatisme bruște. La persoanele cu modificări degenerative ale meniscului (care apar, de obicei, după vârsta de 40 de ani), este nevoie de o forță relativ mică pentru a provoca leziuni.
Simptomul afectării meniscului este durerea de genunchi la ghemuire și la mișcările de rotație. Cel mai adesea, însă, nu există durere în repaus. În cazul în care chirurgul ortoped suspectează o afectare a meniscului, acesta poate solicita o radiografie.
Cel mai frecvent tratament este conservator (aplicarea de gheață, analgezice, exerciții de întindere). În cazuri extrem de grave, medicul poate recomanda o intervenție chirurgicală artroscopică.
REZUMAT: Leziunile genunchiului apar atât din cauza urgențelor, cât și a suprasolicitării articulațiilor genunchiului. Dacă suspectați o leziune, consultați imediat medicul, care va comanda testele necesare (radiografie, ecografie, tomografie computerizată sau RMN) și va selecta tratamentul adecvat.
Pentru leziunile mai ușoare ale genunchiului, tratamentul conservator (aplicarea de gheață, bandaj elastic, analgezice, fizioterapie și reabilitare) este cel mai frecvent. Tratamentul chirurgical este ultima soluție.